Cum abordăm elevii obraznici a devenit un subiect foarte des discutat între profesori, părinți și elevi. Din păcate, tot mai des auzim sau citim știri ai căror protagoniști sunt unii dintre ei.
Deși în centrul nostru vin copii ce au un interes crescut și o motivație mare de a învăța o limbă străină, există totuși cazuri în care copiii sunt distrași din anumite motive în timpul cursurilor și atunci deranjează ora prin atitudini ce nu sunt tocmai plăcute nici de către profesor, nici de către colegii de curs.
Totuși, ne putem gândi la două grupuri de copii. Primii sunt cei care au o formă de îndrăzneală bună, când copilul este sigur pe el în a-și exprima opiniile, este respectuos și atent în relațiile cu ceilalți și ține cont de sentimentele altora. Deci, este un copil cu o atitudine constructivă, pozitivă, sigur pe sine, care are curajul de a-și da cu părerea atunci când are ceva de spus! Ca profesori, ne place foarte mult să lucrăm cu ei, ne place să îi auzim cum analizează critic lucrurile, cum deduc singuri niște idei, cum se simt liberi în a vorbi în public. Regretabil, societatea noastră și chiar mentalitatea poporului nostru nu prea încurajează dezvoltarea acestui tip de copii. Este dezamăgitor, pentru că aceștia sunt niște lideri buni în devenire și oferindu-le o direcție corectă, am putea crește o generație de oameni puternici emoțional și profesional.
Al doilea grup de copii, cei obraznici, sunt opusul primei categorii prin felul de a se exprima și de a se comporta. Sunt aroganți, adesea negativiști, îi frustrează și îi lezează emoțional pe ceilalți, nu le pasă de sentimentele altora. Da, și ei se exprimă liber în public, dar mesajul lor este unul distructiv. Ei nu zidesc relații pe termen lung, deseori generează conflicte în colective și dau mare bătaie de cap cadrelor didactice și colegilor lor de clasă.
Pentru a putea găsi o soluție, trebuie să identificăm cauza, la fel ca în medicină. Mai întâi stabilim diagnosticul, apoi prescriem tratamentul. Medicii știu bine că cel mai greu e să stabilești diagnosticul corect, deoarece multe boli au simptome asemănătoare. Cel mai atent se va lucra la etapa de diagnosticare. Aproximativ același lucru se întâmplă și cu abordarea copiilor obraznici. Este un subiect complex și cel mai important este să înțelegem de ce copilul respectiv se comportă obraznic, ca apoi să găsim soluția corectă.
Din experiența mea de peste 20 de ani în pedagogie, am observat 2 cauze majore: prima și cea mai răspândită cauză este comportamentul preluat de la părinți, iar a doua cauză este lipsa de afecțiune în viața acelui copil, lipsa de iubire/grijă din partea familiei. Știm bine că un copil învață prin imitație încă din primele luni de viață. Dacă mama țipă, va țipa și copilul ei. Dacă tatăl se impune prin agresivitate verbală sau fizică, la fel fac copiii lui cu alți copii. Dacă în relație cu alți oameni, părinții sunt aroganți, îi tratează cu superioritate, judecă continuu pe profesori, colegi, la fel vor face și copiii lor. În mare parte, obrăznicia copilului nu este altceva decât forma lui de răspuns/de imitație la comportamentul adulților care îl cresc.
Ce facem cu acești copii?
În acest caz, adesea cheia este la părinte. Profesorul va discuta în privat cu părintele, în urma stabilirii unei întâlniri în programul disponibil al profesorului, respectiv încercând să găsească abordări constructive pentru corectarea comportamentului copilului. Din practică, acest gen de părinți vor găsi tot felul de scuze pentru copiii lor sau chiar vor acuza profesorul/colegii. Totuși, unii dintre ei s-ar putea să realizeze abia în urma discuției cu pedagogul că ai lor copii îi imită pe ei și dacă vor schimbări în purtarea copilului, trebuie mai întâi să-și schimbe ei atitudinile și comportamentul. Dacă ne reușește să le transmitem acest adevăr și anume că purtarea se învață prin imitație, atunci problema se va rezolva pas cu pas.
Dacă este evident că părintele nu vede cauza problemei în el sau în familie atunci încercăm următoarele:
- Nu încurajăm nicio formă de obrăznicie la ore
Ne adresăm cu blândețe, dar ferm. Important este ca vocea/mimica profesorului să transmită același mesaj ca și cuvintele. De ex., când le cerem să fie îngăduitori cu un coleg care se exprimă mai lent la lecție și în timp ce profesorul explică regula, unul obraznic vă întrerupe, atunci ignorați-l, duceți-vă gândul până la capăt și apoi rugați pe cel obraznic să repete regula. Dacă o expune corect, cereți-i ferm să o respecte, dacă nu o poate repeta, rugați copiii să o repete. E suficient să ne ținem de o regulă stabilită timp de o lună și nu vor fi probleme cu disciplina.
- Stabilim reguli clare și simple, potrivit vârstei cursanților
Este mult mai ușor să abordăm un anumit comportament când știm sigur ce se așteaptă de la noi, chiar și pentru un angajat matur. Când cursantul știe clar care sunt cerințele profesorului, el va căuta să le împlinească. Din partea profesorului se cere ca acesta să nu negocieze/cedeze la regulile sale, cu condiția ca ele să fie bine gândite și să nu fie multe. Cu toții știm că la unii profesori la lecție este mereu disciplină și se lucrează, iar la alții nu se respectă nicio regulă. Pentru copiii obraznici este foarte important să înțeleagă clar ce se cere la lecție.
- Creăm o atmosferă de lucru în timpul cursului, dar și una plăcută, de încredere
Elevii trebuie să știe că din moment ce a început cursul, toți încep să lucreze. Predarea se va face calitativ, cu implicarea maximă a tuturor cursanților. Aici e important de înțeles cum îl putem implica pe elevul obraznic în procesul de predare-învățare. Uneori îl rugăm să ne ajute să adune caietele, alteori să pregătească tabla sau îi solicităm un alt lucru care observăm că îi place.După îndeplinirea sarcinilor, acesta va fi lăudat și apreciat. Totuși, mereu trebuie să li se repete să nu se teamă de greșeli sau de teste. Ele sunt pentru a ne arăta unde avem încă de muncit, nu pentru a ne descuraja sau enerva. Aici trebuie menționat că mulți părinți sunt de vină, cerându-le copiiilor lor doar rezultate excelente.
Centrul Intelligent Learning este un loc unde formăm deprinderi, precum cea de a învăța, de a analiza și de a procesa informația. Nu suntem în competiție, nu învățăm pentru note. Învățăm cum să învățăm toată viața !
În ceea ce privește celălalt grup de copii, cei obraznici din cauza lipsei de afecțiune și relații calde în familie, avem posibilitatea unică de a deveni sursa lor pentru aceste sentimente. Important e să le înțelegem limbajul lor de dragoste și să îl manifestăm.
La începutul cursului, când încă nu îi cunoaștem bine, ne facem timp și discutăm cu acei copii, separat desigur. Îi întrebăm ce le place, care lucruri le sunt interesante, urmărim în timpul cursului la ce reacționează pozitiv, cum ar fi o apreciere verbală față de toată clasa, sau, o îmbrățișare înainte sau după lecție. Apropo, de obicei copiii, al căror limbaj de dragoste sunt îmbrățișările, vin la profesor înainte sau după lecție și așteaptă cuminți, atenție. Unii chiar nu zic nimic, pur si simplu se învârt în jurul mesei. E suficient să se pronunțe un nume și să îl strângem în brațe și gata, fuge fericit la colegi. Alții, ale căror limbaje de dragoste sunt cadourile sau micile atenții materiale, așteaptă un măr la intrarea în curs sau o ilustrație făcută de mână, sau un lucru confecționat de ei.
Deci, un profesor atent va urmări și va înțelege cum acești copii se simt iubiți și le va oferi această afecțiune. Aproape întotdeauna e necesar să avem o discuție personală cu ei și să le amintim că suntem la centru ca să învățăm și pentru a învăța e nevoie de disciplină la lecția pe care ei nu e bine să o întrerupă.
Procesul de predare și educare al copiilor este unul complex, în care rolul părintelui și al profesorului contează enorm. Recomandăm să lucrăm într-o echipă, să avem discuții constructive atunci când apare o problemă și să facem tot ce ține de noi, adulții, ca fiecare copil să devină un adult respectuos, încrezător în puterile și cunoștințele sale, cu dorința de a se dezvolta permanent și capabil să zidească relații sănătoase.